ALEXANDRU CARCALEȚEANU (uneori CARCALETEANU) s-a nascut la 5 aprilie 1845.

Dupa absolvirea Scolii Militare de Ofiteri din Bucuresti, la 15 iulie 1863, cu gradul de sublocotenent, a fost numit la Batalionul Vânatori, iar de la 1 noiembrie 1864 la „Batalionul Genii”.

Urmeaza în continuare Scoala Politehnica din Paris si Scoala de Aplicatie de Artilerie si Geniu de la Metz (Franta).

Îsi continua cariera de ofiter la Batalionul 1 Geniu si, ulterior, a fost numit profesor la Scoala de Infanterie si Cavalerie si ofiter în cadrul Depozitului de Razboi.

La 4 septembrie 1865 a fost avansat la gradul de locotenent.

La data de 1 martie 1866 apare, conform fisei cu „Serviciurile si diversele positii. Campanii” încadrat la „Compania de Sapatori”.

De la 1 august 1868 a fost numit la „Batalionul 1 de Genii”, iar la 23 august 1869 a fost avansat la gradul de capitan.

La 1 ianuarie 1875 a fost avansat la gradul de maior.

La data de 1 aprilie 1879 îl gasim în functia de „subdirector la Scoala Militarilor de Infanterie”.

A fost avansat la gradul de locotenent-colonel la 8 aprilie 1880.

Tot subdirector a fost numit la 8 aprilie 1882, dar de aceasta data la „Scoala de Aplicatii pentru Artilerie si Genii”.

Avanseaza la gradul de colonel la 8 aprile 1884 si promoveaza sef de Stat Major la Corpul 3 de Armata.

Avanseaza la gradul de colonel la 8 aprile 1884 si promoveaza sef de Stat Major la Corpul 3 de Armata.

La 1 noiembrie 1888 a fost numit sef de Stat Major la Corpul 2 de Armata, având în atributii si conducerea Depozitului de Razboi, pâna în 1892.

În perioada 1877-1878 participa la Razboiul de Independenta ca sef de stat major la Divizia 4 a Armatei de Operatii.

A fost avansat la gradul de general de brigada la 9 iunie 1894.

Începând cu 1 aprilie 1901 îl gasim cu gradul de general de brigada si numit sef al Marelui Stat Major, functie pe care o va îndeplini pâna la 1 aprilie 1904, când demisioneaza si a fost trecut „în rezerva, Corp 2 Armata”.

La data de 10 mai 1905 a fost avansat la gradul de general de divizie.

La 1 decembrie 1912 a fost trecut „din oficiu în pozitiunea de retragere pentru limita de vârsta, Decretul nr. 4856”.

În functia de sef al Statului Major General contribuie la elaborarea a numeroase studii si proiecte de legi, regulamente, „Instructiuni cu privire la înaintarea în armata”, la inspectiile militare, la îmbunatatirea inspectiei trupelor cu schimbul, la organizarea si executarea manevrelor, inclusiv a celor regale, la rolul si atributiile granicerilor, ale trupelor de "acoperamânt".

A fost decorat cu „Steaua României”, clasa a IV-a în anul 1891, iar la 16 septembrie 1896 primeste „Marea Cruce cu Stea a ordinului Frantz Joseph”.

În anul 1898 i se confera „Steaua României”, în gradul de comandor, iar în 1902 devine „mare oficier” al ordinului „Coroana României”.

Primeste medaliile: "Virtutea Militara de Aur", "Crucea Trecerii Dunarii" si "Aparatorilor Independentei", iar în anul 1912 i se confera „Marea Cruce a Ordinului Coroana României”.

Nu se cunoaste data decesului.