MARIAN ROTARU s-a nascut la 14 august 1937, în Bucuresti.

Dupa ce a urmat cursurile scolii gimnaziale si cele liceale în Bucuresti, intra la Academia Tehnica Militara în anul 1956.

Urmeaza, în perioada 1956-1962, cursurile Academiei Tehnice Militare, Facultatea Militara Tehnica, Sectia geodezie, curs de sase ani.

Dupa absolvire a fost repartizat la Unitatea de Geodezie si Topografie de la Buzau, unde executa si coordoneaza lucrari de masuratori si de prelucrare a datelor de masurare din retelele geodezice nationale de ordinele I-IV.

În anul 1965, a fost detasat în cadrul colectivului de cercetare al Directiei Topografice Militare, unde coordoneaza activitati de cercetare stiintifica, creatie tehnica si de informatica, pâna în anul 1969, când a fost mutat la Directia Topografica Militara.

În aceasta perioada, începe o bogata activitate tehnico-stiintifica, participând în acest sens la multe manifestari specifice, atât la nivel national, cât si international.

De asemenea, desfasoara si o intensa activitate didactica, sustinând prelegeri de geodezie superioara la Academia Tehnica Militara sau predând cursuri la facultati civile de profil (cursuri de gravimetrie geodezica la Facultatea de Cai Ferate, Drumuri si Poduri si Geodezie din cadrul Universitatii Tehnice de Construtii Bucuresti).

Are o bogata activitate de conceptie si elaborare stiintifica si publica de la articole de specialitate pâna la lucrari de referinta în domeniu, la care a fost coautor sau autor.

Urmeaza cursul de limbi straine, limba germana, de 11 luni, în anul 1971.

Obtine titlul de doctor inginer în specialitatea geodezie la Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti în anul 1975.

În anul 1977, se publica lucrarea „Teoria figurii Pamântului” la care a fost coautor. Pentru aceasta lucrare i se va acorda, mai târziu, în anul 1980, premiul „Gheorghe Murgoci” al Academiei Române.

În anul 1977, datorita rezultatelor profesionale deosebite, a fost avansat la exceptional, la gradul de locotenent-colonel, cu trei ani înainte de termen.

În anul 1984 a fost numit seful Directiei Topografice Militare.

Urmeaza, în perioada 1984-1985, cursul postacademic superior, timp de 10 luni, în cadrul Academiei Militare Generale (astazi Universitatea Nationala de Aparare „Carol I”).

În anul 1990, a fost avansat la exceptional la gradul de general de brigada.

Având o vasta activitate de conceptie asupra domeniului toponimiei (denumiri geografice), apreciata la nivel national si, ulterior, la nivel international, a fost recunoscut si confirmat (în anul 1991) ca expert ONU pentru denumiri geografice în cadrul Diviziei lingvistice romano-helenice.

A fost atestat cu titlul de conducator stiintific de doctorat în specialitatea geodezie-cartografie în anul 1991 si, ulterior, ca cercetator stiintific principal gradul I în specialitatea topogeodezie, în cadrul Academiei Tehnice Militare (1993).

La 31 octombrie 1996, fiind sef al Directiei Topografice Militare, prin decizia prim-ministrului Guvernului României, a fost numit si în functia de presedinte al Oficiului National de Cadastru, Geodezie si Cartografie (astazi Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara), cu rang de secretar de stat.

A îndeplinit functia de sef al Directiei Topografice Militare pâna în anul 1997, când a fost trecut în rezerva.

Se stinge din viata pe data de 13 aprilie 2012, la vârsta de 75 de ani.