CONSTANTIN I. BRATIANU s-a nascut la 17 septembrie 1844 în comuna Soresti, judetul Arges, având ca parinti pe Ion si Pia.

Dupa ce termina cursul primar în Pitesti, devine elev al Liceului „Sfântul Sava” din Bucuresti. Urmeaza cursurile Scolii Militare de Ofiteri din Bucuresti, pe care a absolvit-o în 1864, cu gradul de sublocotenent în arma „geniu” („inginer militar”).

În perioada iulie 1864-decembrie 1866 a fost comandant de companie la Batalionul 2 Geniu.

Din decembrie 1866 si pâna în septembrie 1868 merge în Franta la Scoala Militara de la Metz, pentru specializare în lucrari topografice. Din 26 septembrie 1868 a fost repartizat la Biroul 1-Harta României de la Depozitul Stiintific de Razboi al Corpului Statului Major din Statul Major General. În perioada 1869-1871 continua studiile teoretice la Scoala Politehnica din Paris si pe cele practice la Institutul Geografic din Algeria, cu care prilej participa si la masurarea unui arc de meridian de catre Institutul Geografic al Frantei.

Ulterior, prin Înaltele Decesiuni Domnesti nr. 6832 din 27 iunie 1872 si nr. 11560 din 7 noiembrie 1872 efectueaza, timp de 8 luni, practica topografica în Belgia, participând la ridicarea hartii acestei tari.

Dupa întoarcerea din strainatate a activat la Depozitul de Razboi, unde în martie 1874 a organizat primul compartiment cartografic din armata-Atelierul litografic, al carui prim sef a fost.

Mai târziu, în aprilie 1877, îl întâlnim ca ajutor la Sectia topografica de la Marele Cartier General, campania militara din 1877-1878 facând-o în Bulgaria, ca sef al acestei sectii.

În timpul Razboiului de Independenta, Sectia topografica, sub conducerea lui Constantin I. Bratianu, a executat lucrari direct pe câmpul de lupta, prima dintre acestea fiind planul topografic al împrejmurimilor Plevnei la scara 1:3.000.

La cererea sa, generalul Alexandru Cernat - comandantul armatei de operatii - a aprobat un ordin de marire a efectivului Sectiei topografice, deoarece acesta era insuficient pentru nevoile topogeodezice ale Armatei României.

Din ianuarie 1882 devine subseful Sectiunii a 2-a (topografie, fotografie, litografie) de la Depozitul de Razboi din Marele Stat Major.

În aprilie 1883 este numit director al Scolii de Aplicatii pentru Armele Speciale din Scoala Militara de Infanterie si Cavalerie.

În anul 1892 este numit sef al „Depositului Sciintific de Resbel”. În 1893 Constantin I. Bratianu înainteaza un memoriu (în prezent aflat în Biblioteca Muzeului Militar National) adresat generalului de divizie Stefan Falcoianu, seful Marelui Stat Major, prin care solicita dotarea Depozitul de Razboi, printre altele si cu un local destinat unui observator astronomic.

În acest sens Primaria a alocat fonduri si terenul din strada Dealul Piscului nr. 68, exclusiv destinate Observatorului Astronomic Militar Român, în anul 1894 (adresa 38620/79685/23 aprilie 1895).

Participant direct la inaugurarea Observatorului Astronomic Militar, la 12 octombrie 1895, Regele Carol I a fost atât de încântat de acesta încât a solicitat ridicarea unui pilastru special pe care sa faca personal observatii astronomice. Dupa moartea regelui Carol I, ofiterii Observatorului au montat pe acest pilastru o placa pe care era gravat: „Aici obisnuia sa faca observatii astronomice M.S. Regele Carol I”. Ulterior, dupa 1945, acest pilastru a fost distrus.

Prin Legea asupra Serviciului de Stat Major, promulgata prin Înaltul Ordin nr. 2358 din 5 mai 1895, serviciul de stat major se împartea în trei diviziuni: Serviciul de Stat Major General al Armatei, Serviciul Geografic si Topografic al Armatei si Serviciul de Stat Major al Marilor Comandamente. În aceasta lege se prevede: cel de al doilea serviciu (Serviciul Geografic si Topografic al Armatei) „se executa de un personal de ofiteri cu cunostinte speciale de geodezie si topografie si constituie Institutul Geografic al Armatei”.

În baza acestei legi Depozitul Stiintific de Razboi se transforma efectiv în Institutul Geografic al Armatei la 10 mai 1896 si colonelul Constantin Bratianu este numit primul director al Institutului Geografic al Armatei din cadrul Marelui Stat Major fiind avansat la gradul de general de brigada.

În anul 1900 este numit director superior al Institutului Geografic al Armatei si subsecretar de stat major general în Statul Major General al Armatei.

În anul 1905, când la conducerea Statului Major General al Armatei a fost numit un general mai nou în grad decât generalul Bratianu, prin Înaltul Decret nr. 2495 din 30 aprilie, Institutul Geografic al Armatei a fost subordonat direct Ministerului de Razboi.

În anul 1906 Constantin Bratianu a prezentat la Conferinta Internationala de la Budapesta si la lucrarile Comisiei Italiene de Geodezie o serie de probleme tehnice si stiintifice referitoare la determinarea diferentei de longitudine astronomica dintre Bucuresti si Paris, la rezultatele obtinute în urma masurarii a patru baze geodezice cu rigle bimetalice si la legarea nivelmentului tarii la nivelul „zero Marea Neagra”, lucrari executate cu o mare precizie de masurare.

Pe plan intern, generalul Bratianu a devenit la 23 martie 1907 presedintele Sectiei de Geografie Militara din cadrul Societatii Regale Române de Geografie.

Ramâne în functia de director superior al Institutului Geografic al Armatei pâna în primavara anului 1907, când a fost trecut în rezerva si „însumat” în aceasta calitate la Corpul I Armata.

La 1 aprilie 1907, Constantin I. Bratianu demisioneaza din functie. Cu aceasta ocazie este trecut în rezerva si avansat la gradul de general de divizie.

S-a stins din viata la 6 ianuarie 1910, la 76 de ani.