Scurt istoric al Agenției de Informații Geospațiale a Apărării „General de Divizie Constantin Barozzi”

  • Prima determinare astronomică ştiinţifică din România

    Este realizată prima determinare astronomică ştiinţifică din România consemnată, efectuată de ofiţerii geodezi români pentru realizarea Hărţii României Meridionale, la scara 1:28.000, sub comanda mareşalului austriac De Fligelly. Primul punct căruia i s-a determinat la teren latitudinea astronomică a fost Movila lui David, din baza geodezică Slobozia.

  • Înaltul Ordin de Zi nr. 83

    Prin Înaltul Ordin de Zi nr. 83 „către toată puterea armată a României din Principatele Unite”, dat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, se înfiinţează „Corpul (Korpu) de Stat Major General”. Acesta, conform articolului 7, lit.a), avea în compunerea sa o structură de specialitate care să execute „Tot ce se atinge de lucrările topografice, geodezice şi statistice, precum şi ridicarea şi lucrarea planurilor de acest fel şi aplicarea acestor lucrări la facerea hărţei cadastrale a Principatelor Unite”.

  • Prima structură de topogeodezie militară

    Prin Ordinul de Zi nr.123 se înfiinţează „Secţia a 2-a din Corpul de Stat Major General”, prima structură de specialitate care va îndeplini misiunile unei instituţii topografice (topogeodezice) militare, sub comanda sublocotenentului G. Slăniceanu.

  • Este numit şef al Secţiei a 2-a din Corpul de Stat Major General, locotenentul N. Dona.

  • Harta Principatelor Unite Române

    Este tipărită (litografiată) „Harta Principatelor Unite Române”, întocmită de căpitanul Hadji şi locotenentul P. Gramont, la scara 1:833.000, care cuprinde localităţile principale, staţiile poştale şi telegrafice, drumurile şi relieful reprezentat prin haşuri.

  • Actualizarea Hărții României Meridionale

    Se actualizează „Harta României Meridionale” sau „Harta lui Cuza”, cunoscută şi ca „Harta mareşalului De Fligely”, realizată între anii 1855-1857, la porunca domnitorului Barbu Ştirbei, de către ofiţerii Biroului de Geniu din Muntenia cu sprijinul misiunii militare geografice austriece conduse de mareşalul De Fligely, la scara 1:57.600, în care s-a utilizat pentru prima dată denumirea de România pe o hartă românească. Această hartă, a fost considerată o capodoperă cartografică a acelei vremi, motiv pentru care originalele de teren ale acesteia au fost păstrate şi expuse la Institutul Geografic din Viena.

  • Determinări privind forma şi dimensiunile Pamântului

    Generalul C. I. Brătianu, generalul G. Iannescu , colonelul C. Barozzi şi locotenent-colonelul C. Căpităneanu participă la determinările privind „forma şi dimensiunea Pamântului, prin măsurarea unor arce gigantice (de meridian şi paralel) care să lege totodată triangulaţiile geodezice din diferite ţări”, sub egida unei asociaţii geodezice europene

  • Legea pentru organizarea puterii armate în România

    Se promulgă „Legea pentru organizarea puterii armate în România”, aprobată de Camera Deputaţilor şi Senat, publicată în Monitorul Oastei din 22 iunie 1868, care prevedea că: “Statul Major General şi corpul Statului Major constituiesc cadrele unităţilor mari şi vor forma la timp şi treptat cu necesitatea ce se va simţi, Depozitul Ştiinţific de Război pe lângă Ministerul de Război”.

  • Înfiinţarea „Depositului Şciinţific de Resbel”

    Prin Înalta Decizie nr. 53 apare Regulamentul serviciului interior al Ministerului de Război, în care se menţionează înfiinţarea „Depositului Şciinţific de Resbel”, „ataşat direct sub ordinele ministrului”, având organizarea pe două birouri: primul denumit „Harta României - Lucrări topografice interioare, biblioteca, litografia şi imprimeria armatei” şi cel de-al doilea birou denumit „Lucrări istorice, statistică militară, lucrări regimentare şi biroul Monitorul Oastei”.

  • Harta Deltei Dunării

    Căpitanul C. Poenaru participă la lucrările „Comisiunei Europene Dunărene”, de ridicare a cursului Dunării de la Brăila la Sulina, în urma căreia a rezultat „Harta Deltei Dunării”.

  • Colonelul C. Barozzi

    Colonelul C. Barozzi este numit şeful Depozitului de Război.

  • Prima concepţie de realizare a hărţii topografice a ţării, la scara 1:20.000

    Este finalizată prima concepţie de realizare a hărţii topografice a ţării, la scara 1:20.000, care a fost transpusă în practică începând cu anul 1873, prin lucrările geodezice din Moldova.

  • Prima concepţie geodezică românească

    A fost editat primul atlas de semne convenţionale românesc, denumit „Atlas topografic”, redactat de ofiţerii Depozitului de Război. Începând cu acest an, în ţara noastră se adoptă „elipsoidul de referinţă Bessel” determinat în 1841.

  • „Harta celor trei Constantini”

    Prima concepţie de realizare a hărţii topografice a ţării, la scara 1:20.000 este susţinută prin raportul nr. 129 al colonelului C. Barozzi, adresat ministrului de război. Primind o rezolvare favorabilă, acesta va creea suportul justificativ ce va permite realizarea în viitor a hărţii cunoscută sub numele de „Harta celor trei Constantini” (C. Barozzi - întemeietorul, C. Căpităneanu - astronomul şi geodezul şi C. Brătianu – cartograful)

  • Legarea Iaşului de originea longitudinilor

    Este determinată diferenţa de longitudine între oraşele Iaşi (cu dispunerea pilastrului lângă Palatul Administrativ) şi Cernăuţi, de către căpitanul C. Căpităneanu şi astronomul austriac A. Kühnert, în vederea legării Iaşului, prin intermediul Cernăuţiului, de Paris, al cărui meridian era considerat originea longitudinilor. Constantin Căpităneanu publică în 1875 rezultatele observaţiilor efectuate în anul 1874 în „Memoriu asupra lucrărilor practice relative la determinarea diferenţei de longitudine între Iaşi şi Cernăuţi”. Acestea vor fi republicate în anul 1881 într-o lucrare comună a lui C. Căpităneanu şi A. Kühnert, sub autoritatea Depozitului de Război.

  • Lucrări de ridicare topografică în Moldova

    Se execută lucrările de teren, de ridicare topografică în Moldova şi lucrările de triangulaţie în sudul Basarabiei şi Dobrogea, până în anul 1876, când sunt întrerupte din cauza mobilizării armatei pentru Războiul de Independenţă a României. Acestea vor continua, după război, în perioada 1880-1884 în Dobrogea pentru harta la scara 1:10.000 şi în perioada 1884-1892 în Moldova pentru harta la scara 1:20.000.

  • Secţia Topografică din Marele Cartier General

    În organizarea Marelui Cartier General de la începutul Războiului de Independenţă (1877-1878) apare „Secţia Topografică” sub conducerea colonelului N. Dona, iar şeful Depozitului de Război, colonelul C.Barozzi a fost numit subşef al Statului Major General şi răspunzător de folosirea fotografiei pentru culegerea de informaţii de pe câmpul de luptă.

  • „Lucrări astronomice efectuate în România în 1877”

    Căpitanul C. Căpităneanu şi căpitanul rus A. Samocinikov determină diferenţele de longitudine dintre Galaţi şi Bucureşti, Galaţi şi Iaşi, Chişinău şi Iaşi, precum şi a latitudinii unor puncte din Bucureşti, Galaţi şi Iaşi. Măsurătorile şi rezultatele acestor măsurători au fost publicate sub coordonarea generalului rus Lebedev în lucrarea „Războiul ruso-turc 1877-1878”, în capitolul 48, intitulat „Lucrări astronomice efectuate în România în 1877” şi ulterior, în anul 1892 şi în limba franceză.

  • Lucrări de triangulaţie pentru zona Dobrogea

    Se execută lucrările de triangulaţie pentru zona Dobrogea, întrerupte pe timpul Războiului de Independenţă, în vederea realizării hărţii la scara 1:10.000. Harta propriu-zisă a fost ridicată cu planşeta, la scara 1:10.000, pe 736 de secţiuni topografice (foi de hartă) pătrate, cu latura de 50 cm (25 kmp la teren), iar cotele punctelor geodezice au fost calculate prin nivelment trigonometric faţă de nivelul Mării Negre.

  • Lucrări de triangulaţie pentru zona Moldova

    Încep şi continuă, după Războiul de Independenţă, lucrările de triangulaţie geodezică pentru Moldova, numai cu specialişti români din cadrul Depozitului de Război. Harta Moldovei este prima hartă întocmită după o concepţie românească, cunoscută în istorie şi ca „Harta celor trei Constantini”. Pentru realizarea acestei hărţi s-a adoptat proiecţia Cassini.

  • „Secţia a 3-a” din Marele Stat Major

    Prin Înaltul Decret nr. 2945 se înfiinţează Marele Stat Major al Armatei, noul organism având şi atribuţiuni pe linie topografică prin transformarea Depozitului de Război în „Secţia a 3-a” din Marele Stat Major. Potrivit „Legii asupra serviciului de stat major”, aprobată prin Înaltul Decret nr. 809 din 6 martie 1883, Secţia funcţiona cu 3 servicii: „Serviciul de geodezie şi astronomie”, „Serviciul de topografie, fotografie, cartografie şi bibliotecă” şi „Serviciul de reproducere a hărţilor, litografie, fotolitografie şi gravură”.

  • „Atlasul portativ de semne convenţionale”

    Se elaborează „Atlasul portativ de semne convenţionale, adaptat pentru harta ţării la scara 1:20.000 şi ridicările militare”.

  • A doua concepţie geodezică militară românească

    A doua concepţie geodezică militară românească este fundamentată prin memoriul „Trebuinţa de a face harta Munteniei”, prezentat de generalul C. I. Brătianu în cadrul sesiunii anuale a Societăţii Regale Române de Geografie. Aceasta a fost aplicată în totalitate până în anul 1917 şi cu unele îmbunătăţiri, până în anul 1930. Caracteristice acestei concepţii sunt: punctele de frântură ale bazelor de triangulaţie să fie marcate la teren prin borne fixate la sol şi în subsol; determinarea unui punct astronomic fundamental, unde să fie construit Observatorul Astronomic Militar; utilizarea elipsoidului de referinţă Clarke, determinat în 1880; folosirea proiecţiei conice echivalente Bonne al cărei centru să fie definit de intersecţia paralelei de 50G (45o) cu meridianul Observatorului Astronomic Militar; unghiurile orizontale din punctele de triangulaţie de ordinul I să fie determinate prin metoda Schreiber, iar cele din punctele de triangulaţie de ordinul II şi III să fie determinate prin metoda turului de orizont; executarea nivelmentului de precizie prin folosirea nivelului mediu al Mării Negre.

  • Construirea Observatorului Astronomic Militar. Planul topografic al Capitalei

    Începe construirea Observatorului Astronomic Militar. Depozitul de Război acceptă oferta Primăriei oraşului Bucureşti de a întocmi planul topografic al Capitalei (realizat în trei variante: planul parcelar la scara 1:500, planul topografic general la scara 1:5.000 şi planul geografic la scara 1:10.000), ofertă care prevedea, printre altele şi construirea acestui observator pe un teren donat exclusiv pentru această destinaţie, în strada Piscului nr. 68, necesar pentru orientarea reţelei de triangulaţie a planului.

  • Serviciul Geografic şi Topografic al Armatei. Institutul Geografic al Armatei

    Prin „Legea asupra Serviciului de Stat Major”, promulgată prin Înaltul Ordin nr. 2358, serviciul de stat major se împărţea în trei diviziuni: Serviciul de Stat Major General al Armatei, „Serviciul Geografic şi Topografic al Armatei” şi Serviciul de Stat Major al Marilor Comandamente. În această lege se prevede: cel de al doilea serviciu (Serviciul Geografic şi Topografic al Armatei) „se execută de un personal de ofiţeri cu cunoştinţe speciale de geodezie şi topografie şi constituie Institutul Geografic al Armatei”. Astfel, Depozitul de Război se transformă în Institutul Geografic al Armatei, primul director fiind generalul de brigadă C. I. Brătianu.

  • Inaugurarea Observatorului Astronomic Militar

    Se inaugurează Observatorul Astronomic Militar. Construcţia observatorului dispunea de un „pavilion meridian” format din două săli de lucru, fiecare cu câte un pilastru de observaţii (pilastrul Vest şi pilastrul Est) pentru determinări gravimetrice, a constantelor instrumentelor şi aparatelor astronomice. Pilastrul Vest a fost destinat, prin concepţie, ca „punct astronomic fundamental”, atribuindu-i-se denumirea „Dealul Piscului”. De asemenea observatorul dispunea și de un „pavilion azimutal”, destinat determinării azimutului astronomic origine al reţelei geodezice.

  • Punctul astronomic fundamental

    Observatorul Astronomic Militar a fost dotat cu două cercuri meridiane, două pendule siderale cu întrerupător electric la fiecare secundă, două cadrane secundare, două staţii complete cronograf etc. Pentru a deveni efectiv Punct Astronomic Fundamental a fost necesar să se determine astronomic, cu mare precizie, latitudinea şi longitudinea Observatorului, precum şi un azimut astronomic de la acesta către un punct geodezic din reţeaua triangulaţiei de stat. Maiorul T. Râmniceanu şi căpitanul R. Toroceanu încep determinarea latitudinii astronomice a Observatorului Astronomic Militar. Măsurătorile au fost determinate succesiv în anii 1898 şi 1899, utilizându-se cercul meridian Gauthier şi obţinându-se valoarea medie de 44o24'34'',20±0'',04.

  • Planul topographic al Bucureştiului. Cota zero a nivelului Mării Negre

    Lucrările astronomo-geodezice pentru realizarea planului Bucureştiului au fost realizate de către Observatorul Astronomic Militar, în colaborare cu celelalte structuri de specialitate ale Secţiei a 3-a a Marelui Stat Major şi ulterior ale Institutului Geografic al Armatei. Pentru cotarea planului topografic s-a determinat cota zero a nivelului Mării Negre, ocazie cu care s-au instalat două medimarimetre în portul Constanţa realizându-se continuu observaţii, până în anul 1906. Observaţiile au continuat pentru determinarea nivelului mediu al Mării Negre - nivelul zero fundamental - până în anul 1916, când au fost întrerupte din cauza războiului şi a distrugerii medimarimetrelor de către trupele germano-bulgare.

  • Azimutul fundamental al ţării

    S-a executat determinarea directă a azimutului astronomic pe latura Observatorul Astronomic Militar - Foişorul de Foc, azimut care a fost folosit la orientarea planului topografic al oraşului Bucureşti şi care va constitui „azimutul fundamental al ţării”. În acelaşi an se pun bazele nivelmentului de ordin superior pentru întreaga ţară, prin instalarea unui medimaregraf în portul Constanţa. Observatorul Astronomic Militar continuă determinările astronomice pentru deducerea latitudinii unor noi puncte geodezice şi până în 1912 sunt executate determinări ale azimutelor astronomice. Pentru legarea acestor determinări astronomice sunt calculate şi diferenţele de longitudine dintre Observatorul Astronomic Militar şi observatoarele astronomice din alte ţări, adoptate ca fundamentale la nivel internaţional.

  • Expoziţia Universală de la Paris. Marele Premiu şi trei medalii de aur

    Se desfăşoară Expoziţia Universală de la Paris, unde Institutul Geografic al Armatei participă cu un stand de produse cartografice, compus din hărţi, planuri topografice (inclusiv planul topografic al oraşului Bucureşti la scara 1:5.000), atlase de semne convenţionale şi albume cu hărţi. Juriul internaţional a acordat delegaţiei României (Institutului Geografic al Armatei) Marele Premiu şi trei medalii de aur (ministrului de război - generalul I. Lahovari, directorului superior al institutului - generalul C. I. Brătianu şi directorului tehnic al institului - colonelul G. Iannescu) şi o medalie de argint, şefului secţiei Reproducere a institutului - colonelul I. Cantea). Una dintre lucrările cele mai apreciate a fosta „harta la scara 1:50.000 - planşa Sinaia”, cu relieful reprezentat prin tente de culoare. De asemenea, cu ocazia expoziţiei guvernul francez îl decorează cu “Legiunea de Onoare” pe maiorul T. Râmniceanu, şeful lucrărilor astronomice din cadrul Institului Geografic al Armatei.

  • C. I. Brătianu - membru corespondent al Secţiei Ştiinţifice a Academiei Române

    Pentru merite ştiinţifice remarcabile, îndeosebi pentru contribuţia sa la întocmirea Hărţii Ţării, generalul de divizie C. I. Brătianu a fost ales membru corespondent al Secţiei Ştiinţifice a Academiei Române.

  • Bucureştiul - punct central în determinările de longitudine în poligon internaţional

    Se determină diferenţa de longitudine dintre Bucureşti şi Potsdam de către o echipă din partea României, formată din maiorul T. Râmniceanu şi căpitanul R. Toroceanu şi o echipă din partea Germaniei, formată din profesorii doctori T. Albrecht şi G. Borass. Asociaţia Internaţională de Geodezie stabileşte ca Bucureştiul să fie punct central în determinările de longitudine efectuate în poligonul internaţional Potsdam-Paris-Pulkovo. Cu această ocazie specialiştii celor două echipe determină şi valoarea gravităţii în sistemul gravimetric Viena din 1900. Ulterior, tot în anul 1900, s-a calculat diferenţa de longitudine astronomică în raport de meridianul origine de la Greenwich.

  • C. Barozzi - membru de onoare al Academiei Române

    Generalul de divizie C. Barozzi este ales membru de onoare al Academiei Române.

  • Prin Înaltul Decret nr. 2495, Institutul Geografic al Armatei intră în subordinea directă a ministrului de război, întrucât generalul C. I. Brătianu, director al institutului avea gradul mai mare decât al şefului Statului Major General. Această subordonare durează până la 19 iunie 1907, conform Înaltului Decret nr. 2700, când generalul C. I. Brătianu [Şefii Direcţiei Topografice Militare] demisionează, iar Institutul Geografic al Armatei reintră în subordinea şefului Statului Major General.

  • Determinarea cotei origine a Bucureştiului

    Sunt finalizate determinările succesive pentru cotarea planului topografic al oraşului Bucureşti. După terminarea războiului şi reinstalarea medimarimetrelor în punctul fundamental din Constanţa, cota zero de la Marea Neagră a fost transmisă, prin nivelment geometric, la reperul de la Gara de Nord a oraşului Bucureşti şi utilizată pentru determinarea cotei origine a Bucureştiului, având valoarea de 82,1981 m.

  • Determinarea arcului de paralel de 47o30'

    Observatorul Astronomic Militar din Bucureşti a participat la determinarea arcului de paralel de 47o30', între Brest şi Astrahan.

  • Secţia de Geografie Militară

    Se înfiinţează Secţia de Geografie Militară în cadrul Societăţii Române de Geografie, sub conducerea generalului C. I. Brătianu, directorul Institutului Geografic al Armatei.

  • Harta Lumii la scara 1:1.000.000

    Un comitet internaţional stabilește, la Londra, proiectul întocmirii „Hărţii Lumii la scara 1:1.000.000”, formată din 1122 foi de hartă. Institutului Geografic al Armatei îi revenea misiunea de a întocmi 5 foi de hartă care cuprindeau teritoriul României. Foile de hartă aveau 6o longitudine şi 4o latitudine, meridianul Greenwich fiind considerat meridianul origine.

  • Serviciului Geografic al Armatei. Prima foaie de hartă a Hărţii Lumii

    Prin Înaltul Decret nr. 465 este aprobat un nou Regulament care transformă Institutul Geografic al Armatei în „Serviciului Geografic al Armatei”. Acestuia, pe lângă misiunile de asigurare geografică a Armatei, la art.1 i se atribuia şi misiunea de „a întocmi şi da publicităţii lucrările cartografice care interesează instrucţiunea publică, serviciile publice şi chiar trebuinţele particulare”. Serviciul Geografic al Armatei era organizat pe 4 secţii: „Secţia de Geodezie şi Astronomie”, „Secţia Topografică”, „Secţia Cartografică şi de Reproducere” şi „Secţia Administrativă” şi condus de generalul G. Iannescu . În acelaşi an a fost finalizată prima foaie de hartă a Hărţii Lumii, la scara 1:1.000.000, pentru teritoriul naţional, în proiecţie policonică dreaptă.

  • Hărți pentru întregul teatru de operaţii din cel de-al Doilea Război Balcanic

    Pe timpul campaniei din cel de-al Doilea Război Balcanic, personal demnat din cadrul Serviciului Geografic al Armatei a constituit „Biroul de Topografie” din cadrul Secţiei a II-a de la Marele Cartier General. Biroul de Topografie a executat în 30 de zile recunoaşterea şi actualizarea a 14 foi de hartă din harta la scara 1:100.000, pentru întregul teatru de operaţii militare de la Sud de Dunăre (aproximativ 13.000 kmp). După încheierea conflictului, biroul a participat la delimitarea frontierei în cadrul comisiei mixte româno-bulgare şi a executat actualizarea hărţii la scara 1:50.000 utilizată în cadrul Protocolului de la Giurgiu.

  • Serviciul fotoaerian

    Se hotărăşte constituirea în cadrul aviaţiei a unui „Serviciu fotoaerian”, exploatându-se concepţia expusă de Aurel Vlaicu încă din 1909. Pe timpul Primului Război Mondial serviciul fotoaerian va realiza mai multe misiuni fotoaeriene de recunoaştere, inclusiv în zonele marilor lupte duse la Nămoloasa, Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz. Iniţial acest serviciu fotoaerian a utilizat avioane şi camere fotoaeriane construite în ţară în atelierele aviaţiei din Cotroceni. Camerele fotoaeriene aveau distanţa focală de 26 cm şi permiteau obţinerea unor imagini fotoaeriene cu dimensiunile de 9x12 cm.

  • Concepţia realizării unei hărţi optimizate pentru nevoile artileriei

    Colonelul I. Pavelescu este numit „şef al Serviciului Geografic din Zona Armatelor şi însărcinat cu organizarea şi conducerea Secţiilor Topografice şi de Observaţii la Divizii şi Brigadele de Artilerie pe frontul Armatelor”. Serviciul Geografic al Armatei elaborează o nouă concepţie prin care se susţinea realizarea unei hărţi optimizate pentru nevoile artileriei, precum şi organizarea serviciului, în timp de război. Concepţia susţinea realizarea unei noi hărţi - „Planurile directoare de tragere” - care să utilizeze pentru întreaga ţară o singură proiecţie. De asemenea era necesară organizarea unui serviciu fotoaerian cu 6 secţii fotoaeriene şi o secţie mobilă de prelucrare.

  • Stabiliriea unei concepţii unitare de organizare şi folosire a Serviciului Geografic al Armatei

    Majoritatea personalului militar specializat al Serviciului Geografic al Armatei este încadrat în unităţile luptătoare din ţară. Această situaţie a condus, în prima parte a Primului Război Mondial, la absenţa suportului geografic pentru trupele proprii şi a impus nevoia stabilirii unei concepţii unitare de organizare şi folosire a Serviciului Geografic al Armatei, adecvate ducerii operaţiilor militare.

  • Alegerea proiecţiei Planurilor directoare de tragere la scara 1:20.000 şi 1:10.000

    Soseşte misiunea militară franceză condusă de maiorul A. Cholesky, cu care Serviciul Geografic al Armatei reia problematica unificării diferitelor proiecţii cartografice utilizate, alegându-se proiecţia conică conformă Lambert pentru întocmirea Planurilor directoare de tragere la scara 1:20.000 şi 1:10.000.

  • „Instrucţiunile provizorii asupra întocmirii planurilor directoare şi organizarea tirului de artilerie”

    Sunt editate „Instrucţiunile provizorii asupra întocmirii planurilor directoare şi organizarea tirului de artilerie”, care vor reprezenta cerinţele tehnice pentru materializarea concepţiei de asigurare geografică a armatei. În acelaşi an se adoptă în ţara noastră „elipsoidul de referinţă Clarke”, determinat în 1880.

  • Au fost distruse toate facilităţile observatorului, biblioteca, arhivele tehnice

    Pe timpul ocupaţiei sudului României de către trupele germano-bulgare şi a retragerii Armatei şi a întregii conducerii a statului în Moldova a fost „capturată” toată aparatura astronomo-geodezică şi întregul material astronomic documentar aparţinând Observatorului Astronomic Militar. Au fost distruse toate facilităţile observatorului, biblioteca, arhivele tehnice ale acestuia precum şi cele două medimarimetre din punctul fundamental zero de la Constanţa.

  • Actualizarea planurilor directoare pe cale fotogrammetrică

    Serviciul fotoaerian, ulterior denumit „Serviciul aeronautic”, a fost dezvoltat şi echipat cu camere fotoaeriene cu distanţa focală de 36 şi de 50 cm. Începând din august 1917, Serviciul Geografic al Armatei a reuşit pentru prima dată realizarea planurilor directoare actualizate pe cale fotogrammetrică prin intermediul unei secţii de prelucrare fotogrammetrică, dislocată la Iaşi. Prin realizarea şi actualizarea hărţilor prin metode fotogrammetrice s-a reuşit asigurarea fiecărui ofiţer şi subofiţer al Armatei Române cu o hartă la scara 1:100.000, iar la nivelul fiecărui comandant s-a asigurat câte un set de hărţi pentru transpunerea situaţiei tactice, misiuni speciale şi recunoaşteri. Începând din a doua jumătate a anului 1917 toate hărţile se înlocuiau la două luni fără a fi înapoiate cele vechi, indiferent dacă erau uzate sau nu.

  • Biroul stereofotogrammetric

    Colonelul A. Pârvanovici este numit şef al Serviciului Geografic al Armatei pentru Zona Interioară. Secţia fotoaeriană care a funcţionat la Serviciul Geografic al Armatei devine Biroul 4 „Fotogrammetrie şi retuş fotografic” în cadrul Secţiei Topografice iar, după război acesta se uneşte cu atelierul de fotocopiat din cadrul sectorului reproducere luând denumirea de „Biroul stereofotogrammetric”.

  • Refacerea Observatorului Astronomic Militar

    Începe refacerea Observatorului Astronomic Militar din Bucureşti şi a dotării acestuia cu aparatură astronomo-geodezică

  • Generalul de brigadă R.Toroceanu este numit director superior al Serviciului Geografic al Armatei.

  • Școli de instruire în specialitate

    Serviciul Geografic al Armatei este reorganizat astfel: comanda serviciului, cu patru birouri administrative, patru secţii tehnice (geodezie-astronomie, topografie, cartografie şi reproducerea hărţilor), Şcoala Şefilor de Secţii Topografice şi de Observaţii şi Şcoala de Desenatori şi Gravori.

  • Arcul de meridian internaţional

    Se desfăşoară Adunarea Generală a Uniunii Internaţionale de Geodezie şi Geofizică unde se stabileşte necesitatea măsurării unui arc internaţional de meridian ce trecea prin partea de Vest a României. La măsurători participă şi Serviciul Geografic al Armatei care va determina, în perioada 1926-1930, prin metoda Schreiber, 41 de puncte pe un lanţ de triangulaţie („arcul de meridian internaţional”) de ordinul I pe direcţia Lugoj-Oradea-Satu Mare şi 42 de puncte pe un lanţ de triangulaţie (pe paralela de 45o) de acelaşi ordin în Sudul ţării pe bazele Râmnicu-Vâlcea-Tîrgovişte-Brăila, acestea fiind legate de punctul astronomic fundamental Dealu Piscului.

  • Determinarea latitudinii şi azimutului în punctele de triangulaţie din capetele bazelor geodezice

    Observatorul Astronomic Militar începe lucrările de determinare a latitudinii şi azimutului în punctele de triangulaţie determinate în capetele bazelor geodezice. Prima lucrare de acest gen s-a realizat în capul de bază Lugoj, unde s-au determinat latitudinea şi azimutul. Latitudinea a fost determinată prin metodele Talcott-Harebow şi Struve, iar azimutul a fost determinat prin metoda Meyewr şi metoda observării Stelei Polare, la trecerea acesteia la verticalul mirei. Precizia obținută a impus această lucrare ca un veritabil ghid pentru astronomii militari români în executarea determinărilor astronomice.

  • Participare la al doilea congres al Societăţii Internaţionale de Fotogrammetrie

    Se desfăşoară al doilea congres al Societăţii Internaţionale de Fotogrammetrie, la care participă Serviciul Geografic al Armatei, reprezentat de locotenent-colonelul W. Miorini şi Aeronautica Română, reprezentată de căpitanul aviator C. Gonta.

  • Importanţa utilizării metodelor fotogrammetrice în realizarea şi actualizarea hărţilor

    Serviciul Geografic al Armatei înaintează către Marele Stat Major raportul nr. 2856 prin care se arată importanţa utilizării metodelor fotogrammetrice în realizarea şi actualizarea hărţilor. În urma aprobării raportului se achiziţionează un autocartograf, un coordonatograf, două camere aerofotogrammetrice cu șasiu de montare pe avion şi un fotoredresator.

  • Atelierul de fotogrammetrie

    Biroul stereofotogrammetric din cadrul Serviciului Geografic al Armatei se transformă în Atelierul de fotocopiat şi fotogrammetrie.

  • Institutul Geografic Militar

    Serviciul Geografic al Armatei este transformat în „Institutul Geografic Militar”, având în compunere: conducerea institutului, serviciul tehnic cu 4 secţii (Secţia Geodezică, Secţia Topografică, Secţia Fotogrammetrică, Secţia Cartoreproducere), Şcoala de Desenatori şi Gravori, un birou studii, un birou optic, serviciul administrativ, ateliere şi o companie trupă.

  • Ion Mihalache nr. 124-126

    Institutul Geografic Militar este mutat în încinta fostei Şcoli Militare de Geniu, Artilerie şi Marină, de pe bulevardul colonel M. Ghica (azi Ion Mihalache) nr. 124-126, unde fiinţează şi în prezent.

  • Proiectul triangulaţiei moderne

    În acelaşi an se elaborează proiectul triangulaţiei moderne, după concepţia clasică franceză, sub formă de lanţuri în lungul meridianelor şi paralelelor care a fost terminată, definitiv, după cel de-al Doilea Război Mondial. Ca punct fundamental pentru întregul teritoriu al ţării a fost folosit Pilastrul Vest al Observatorului Astronomic Militar, iar ca elipsoid de referinţă se adoptă „elipsoidul Hayford”, determinat în anul 1909. Totodată este adoptată proiecţia stereografică cu plan unic secant, cu centrul de proiecţie lângă oraşul Braşov, în locul vechii proiecţii Bonne.

  • Ridicarea generală a hărţii României

    Institutul Geografic Militar începe o nouă ridicare generală a hărţii României, în proiecţia stereografică cu plan unic secant.

  • Compensarea riguroasă a primei reţele de nivelment realizată după Primul Război Mondial

    Se compensează riguros prima reţea de nivelment realizată după Primul Război Mondial, prelucrarea efectuându-se prin metoda celor mai mici pătrate, în raport cu punctul zero fundamental - Constanţa.

  • Participare la verificarea ipotezei Wegener-Meinesz, privind deriva continentelor

    Institutul Geografic Militar prin Observatorul Astronomic Militar participă, ca urmare a hotărârii Asociaţiei Internaţionale de Geodezie şi a Uniunii Astronomice Internaţionale la o nouă operaţie (prima operaţie, experimentală, s-a desfăşurat în 1926) de determinare a longitudinilor într-un număr de puncte de pe suprafaţa Terrei, având ca scop verificarea ipotezei Wegener-Meinesz, privind deriva continentelor.

  • Determinări de puncte Laplace în lanţurile primordiale de triangulaţie

    Se realizează determinări de puncte Laplace în lanţurile primordiale de triangulaţie cu instrumentul Bamberg şi de puncte astronomice secundare cu astrolabul cu prismă.

  • Redeterminarea longitudinii punctului astronomic fundamental

    Se reiau măsurătorile de determinare a longitudinii punctului astronomic fundamental Dealul Piscului. În urma calculelor efectuate asupra observaţiilor realizate s-a obţinut o diferenţă de doar 0s,009 faţă de valoarea obţinută în anul 1900, considerată ca fiind foarte precisă.

  • Şcoala de Cartografie. Secţia Cartoreproducere

    Este dată în folosinţă o nouă clădire în care este amenajată „Secţia Cartoreproducere”, iar Şcoala de Desenatori şi Gravori este transformată în „Şcoala de Cartografie”.

  • Primele gravimetre statice din România. Harta cu anomaliile Bouguer

    Observatorul Astronomic Militar este dotat cu primele gravimetre statice din România, cu ajutorul cărora se execută determinări ale diferenţelor de gravitate în reţelele de puncte şi se întocmeşte prima „hartă cu anomaliile Bouguer”.

  • Determinări astronomice

    Se efectuează determinări astronomice: în 1937 este determinat punctul astronomic principal Chişinău din lanţul de meridian Est, pentru controlul triangulaţiei din partea de Est a României; în 1938 se determină longitudinea în capul de bază Lugoj şi în punctul principal Trifeşti din baza Roman; în 1939 - Se determină punctul astronomic principal Sfântu Gheorghe în capul bazei Est; în 1940 se execută măsurători astronomice la baza centrală Bucureşti; în 1941 se determină punctul astronomic principal Feteşti (Maltezi), pe lanţul de paralel Dunărea, segmentul Bucureşti-Constanţa; în 1943 - Se refac observaţiile astronomice pentru determinarea azimutului bazei Lugoj.

  • Complete geografice mobile de campanie

    Din cauza evenimetelor politico-militare premergătoare celui de-al Doilea Război Mondial s-au constituit 3 secţii geografice la nivelul armatelor, 6 secţii fotocartografice la nivelul corpurilor de armate şi 13 secţii topografice la nivelul diviziilor. Aceste structuri erau dispuse în 6 vagoane de tren care constituiau „complete geografice mobile de campanie”.

  • Depozitul de hărţi al Institutului Geografic Militar

    Depozitul de hărţi al Institutului Geografic Militar (aproximativ 40 de vagoane) este mutat la Buşteni, iar în prima parte a anului 1944 sunt mutate şi Secţia Cartoreproducere, în comuna Domneşti, Secţiile Geodezică şi Topografică, în comuna Berevoieşti şi Şcoala de Cartografie, în comuna Stăneşti, din judeţul Argeş.

  • Organizarea asigurării geografice a trupelor

    Structurile Institutului Geografic Militar care au fost dislocate din cauza războiului sunt readuse în cazarma din Bucureşti. Începând cu partea a doua a anului 1944, la nivelul eşaloanelor militare sunt organizate structuri desemnate pentru asigurarea geografică a trupelor, astfel: un ofiţer topograf în cadrul comenzii fiecărui regiment, o secţie topografică la nivelul fiecărei divizii, o secţie fotocartografică la nivelul statelor majore ale corpurilor de armată, o secţie geografică la nivelul statelor majore ale armatelor şi Secţia topografică de la nivelul Statului Major General.

  • Şcoala Tehnică de Operatori pentru Măsurători Terestre, Cartografie şi Arte Grafice

    Şcoala de Cartografie este transformată în „Şcoala Tehnică de Operatori pentru Măsurători Terestre, Cartografie şi Arte Grafice”, aceasta funcţionând până la 1 decembrie 1949.

  • Secţia studii şi proiectări

    Institutul Geografic Militar este reorganizat pe o subdirecţie tehnică, cu cinci secţii (Geodezică, Topografică, Fotogrammetrică şi Cartoreproducere) şi un serviciu administrativ, cu 14 birouri şi ateliere. De asemenea, este creată şi Secţia studii şi proiectări. La institut funcţiona din 13 martie 1945 şi „Şcoala Tehnică de Operatori pentru Măsurători Terestre, Cartografie şi Arte Grafice”, „Şcoala de Geodezie şi Topografie” - pentru ofiţerii care urmau să fie şefi de birouri topografice la divizii şi „Şcoala de Cartografie şi Arte Grafice” -pentru pregătirea personalului civil.

  • Operatori fotogrammetrişti în Secţia Fotogrammetrică

    Structura de operatori fotogrammetrişti din cadrul Institutului Aerofotogrammetric al Comandamentului Aviaţiei a trecut în compunerea Secţiei Fotogrammetrice din cadrul Institutului Geografic Militar.

  • Şcoala de Ofiţeri Topografi

    Şcoala de Cartografie şi Arte Grafice este transformată în „Şcoala Tehnică de Subofiţeri Cartografi”, iar de la 8 noiembrie 1950 şi aceasta este tranformată în „Şcoala de Ofiţeri Topografi” cu durata de doi ani.

  • Întreprinderea Topografică Militară

    1950, 28 iunie - Prin Ordinul Marelui Stat Major nr. 122159, Institutul Geografic Militar, sub conducerea generalului M. Popescu, se transformă în „Întreprinderea Topografică Militară”, având în compunere comanda întreprinderii şi sectorul tehnic format din „Serviciul măsurători geodezice”, „Serviciul fotogrammetric”, „Serviciul topofotogrammetric”, „Serviciul cartografie şi reproducere” şi „Serviciul planificare, control şi învăţământ”.

  • Facultatea de geodezie din Academia Tehnică Militară

    Ia fiinţă Facultatea de geodezie din cadrul Academiei Tehnice Militare din Bucureşti.

  • Direcţia Topografică Militară

    Întreprinderea Topografică Militară (împreună cu Secţia topografică din Marele Stat Major) este transformată în „Direcţia Topografică Militară” constituită din următoarele unităţi militare: „Detaşamentul Geodezic”, „Detaşamentul Topografic”, „Unitatea Aerofotogrammetrică”, „Fabrica Militară de Cartografie”, „Detaşamentul Aerofotogrammetric” şi „Depozitul Central de Hărţi”.

  • Noua reţea de triangulaţie, sub formă compactă

    Se proiectează noua reţea de triangulaţie, sub formă compactă (reţea de suprafaţă pe ordine: I, II, III şi IV).

  • Proiecţia Gauss-Krüger, elipsoidul de referinţă Krasovski

    Prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 2920 la nivelul României se adoptă o nouă concepţie geodezică care presupune adoptarea „elipsoidului de referinţă Krasovski”, utilizarea „proiecţiei Gauss-Krüger” şi a „punctului astronomic fundamental Pulkovo” şi un nivel zero pentru calculul cotelor, determinat din valoarea medie multianuală a maregrafului din Kronstadt-Marea Baltică.

  • Lucrări de magnetism

    Observatorul Astronomic Militar al Direcţiei Topografice Militare reia lucrările de magnetism, determinându-se declinaţia magnetică, azimutul magnetic şi geografic în peste 500 de puncte de pe teritoriul naţional.

  • Harta topografică militară la scara 1:25.000, ediţia I

    Se execută lucrările de teren pentru realizarea „hărţii topografice militare la scara 1:25.000”, ediţia I, în proiecţie Gauss Kruger. Imprimarea hărţii topografice militare la scara 1:25.000, ediţia I, a fost finalizată până în 1960, pentru întregul teritoriu naţional.

  • Reţelele de triangulaţie de ordinul I, II, III şi IV

    Se măsoară şi materializează la teren „reţelele de triangulaţie de ordinul I, II, III şi IV”, concepute sub forma unor reţele compacte de suprafaţă, formate din 337, 887, 2894, respectiv 4635 puncte geodezice.

  • Prima compensare astronomo-geodezică

    Se realizează „prima compensare astronomo-geodezică”, împreună cu reţelele similare ale ţărilor membre ale Tratatului de la Varşovia, prelucrarea efectuându-se la Moscova cu ajutorul unui echipament electronic.

  • Harta topografică militară la scara 1:50.000, ediția I

    Se realizează ediţia I a „hărţii topografice militare la scara 1:50.000”, ca hartă derivată din harta topografică militară la scara 1:25.000, în proiecţie Gauss-Krüger.

  • Unitatea de Geodezie şi Topografie, Buzău

    Direcţia Topografică Militară, sub conducerea colonelului V. Şuta [Galeria şefilor Direcţiei Topografice Militare], se reorganizează astfel: din Detaşamentul Geodezic şi Detaşamentul Topografic se formează „Unitatea de Geodezie şi Topografie” dislocată la Buzău, iar din Unitatea Aerofotogrammetrică şi Fabrica Militară de Cartografie se formează „Unitatea de Cartografie şi Fotogrammetrie” dislocată la Bucureşti.

  • Reţelele de nivelment de stat de ordinele I-IV. Reţeaua nivelmentului geodezic

    Se realizează, pentru întregul teritoriu naţional, „reţelele de nivelment de stat de ordinele I-IV”, precum şi „reţeaua nivelmentului geodezic” destinată cotării punctelor de triangulaţie.

  • Schiţe de sistematizare a oraşelor

    Se execută planurile pentru întocmirea schiţelor de sistematizare a 126 de oraşe.

  • Prima ediţie a hărţii derivate la scara 1:500.000. harta la scara 1:1.1.000.000

    Se finalizează prima ediţie a hărţii derivate la scara 1:500.000 în proiecţie cilindrică conformă transversală Gauss-Krüger. De asemenea, se întocmeşte şi harta la scara 1:1.1.000.000 în proiecţie policonică dreaptă, derivată din harta la scara 1:500.000, atât pentru teritoriul naţional, cât şi pentru statele europene apropiate.

  • Determinări gravimetrice pe întregul teritoriu al României

    Compartimentul de gravimetrie din cadrul Observatorului Astronomic Militar reia executarea determinărilor gravimetrice pe întregul teritoriu al României.

  • Harta topografică militară la scara 1:50.000, ediția II

    Se realizează ediţia a II-a a „hărţii topografice militare la scara 1:50.000”, actualizarea fiind efectuată prin aerofotografierea întregului teritoriu naţional la scara 1: 33.000.

  • Centrul de Cercetări Ştiinţifice pentru Geodezie şi Cartografie Militară

    Se înfiinţează ca unitate independentă în cadrul Direcţiei Topografice Militare - „Centrul de Cercetări Ştiinţifice pentru Geodezie şi Cartografie Militară”.

  • „Triunghiul cosmic Potsdam-Pulkovo-Sofia”

    Observatorul Astronomic Militar participă la o colaborare internaţională în vederea realizării „triunghiului cosmic Potsdam-Pulkovo-Sofia”. Cu această ocazie se determină latitudinea şi longitudinea în toate punctele reţelei geodezice de ordinul I, care împreună cu măsurătorile geodezice şi gravimetrice au dat posibilitatea stabilirii unei scări etalon necesare măsurătorilor efectuate cu sateliţii artificiali ai Pământului.

  • Harta modernizată la scara 1:25.000. Ediția II

    Se realizează ediţia a II-a a „hărţii modernizate la scara 1:25.000” în proiecţie Gauss-Krüger pe elipsoidul Krasovski, numită şi harta modernizată.

  • Primul „cvasigeoid” cu acoperire naţională

    Se realizează primul „cvasigeoid” cu acoperire naţională referit la elipsoidul Krasovsky, cu precizia de 0,5 m, folosind valorile deviaţiei verticalei. De asemenea, se întocmesc şi hărţile cu componentele deviaţiei verticalei.

  • Oficiul de calcul

    Se înfiinţează, ca unitate productivă a Direcţiei Topografice Militare, „Oficiul de calcul”.

  • Se finalizează lucrările la triangulaţia de stat a României

    Se finalizează lucrările la triangulaţia de stat a României începute în anul 1956 folosind ca elipsoid de referinţă - elipsoidul Krasovsky şi ca sistem de coordonate - Sistemul de coordonate 1942 cu originea la Pulkovo.

  • Reţelele Doppler „ROMDOP 90 şi ROMDOP 91”

    Se realizează împreună cu Serviciul Topografic Militar din Bulgaria reţelele Doppler „ROMDOP 90 şi ROMDOP 91” în sistemul de sateliţi Transit. De asemenea, se relizează primele determinări GPS pentru realizarea unei legături cu Observatorul Astronomic regal din Herstmonceux din Marea Britanie, respectiv cu Observatorul Astronomic din Tovarnik, Croaţia

  • Se constituie reţelele gravimetrice naţionale

    Se constituie reţelele gravimetrice naţionale în colaborare cu Institutul de Geologie al României. În acest scop, punctul fundamental al reţelei geodezice naţionale este dublat cu un punct gravimetric, în subsolul clădirii existând un pilastru gravimetric din care porneşte bucla prin care se asigură legătura cu punctul de bază de la Surlari şi conexiunea cu celelalte puncte gravimetrice din Europa.

  • Institutul de Cercetare, Proiectare şi Producţie în Domeniul Topogeodeziei Militare

    Direcţia Topografică Militară se reorganizează şi se înfiinţează „Institutul de Cercetare, Proiectare şi Producţie în Domeniul Topogeodeziei Militare”, sub conducerea colonelului G. Toma, prin unificarea Centrului de Cercetări Ştiinţifice cu Unitatea de Cartografie şi Fotogrammetrie şi cu secţiile productive din Unitatea de Geodezie şi Cartografie.

  • Primele hărţi topografice militare interoperabile cu standardele geografice NATO

    Se realizează „Hărţile topografice generale la scările 1:50.000-1:1.000.000”, reprezentând primele hărţi topografice militare interoperabile cu standardele geografice NATO.

  • Reţeaua GPS militară de ordinul I

    Se realizează Reţeaua GPS militară de ordinul I formată din 7 puncte în care s-au efectuat observaţii GPS de către specialişti ai Defense Mapping Agency - S.U.A. împreună cu ofiţeri din Direcţia Topografică Militară.

  • Reţelele gravimetrice de ordinul 0, I, II

    Se realizează reţeaua gravimetrică de ordinul 0 în care s-au efectuat măsurători de gravitate absolută în 4 puncte, reţeaua gravimetrică de ordinul I în care s-au efectuat determinări relative în 21 de puncte şi un an mai târziu, reţeaua gravimetrică de ordinul II în care s-au efectuat determinări relative în 209 puncte.

  • Reţeaua GPS militară de ordinul II

    Se realizează Reţeaua GPS militară de ordinul II (179 puncte) folosind ca elipsoid de referinţă elipsoidul WGS84.

  • Reţeaua de variaţie seculară. Reţeaua naţională de magnetism

    Se realizează „Reţeaua de variaţie seculară” (37 puncte) şi „Reţeaua naţională de magnetism” (254 de puncte).

  • Hărţi de navigaţie aeriană JOG-Air, la scara 1:250.000

    Se realizează „Hărţile de navigaţie aeriană JOG-Air, la scara 1:250.000”, în format analogic, conform standardelor geografice NATO, pentru zona de responsabilitate a României, utilizându-se hărţile topografice militare şi hărţile topografice generale la scara 1:200.000.

  • Staţie GPS permanentă

    În cadrul Observatorului Astronomic Militar se instalează o staţie GPS permanentă care asigură sprijinul determinărilor GPS militare efectuate în zonă.

  • Modele digitale altimetrice ale terenului standard NATO

    Se realizează modelele digitale altimetrice ale terenului standard NATO - DTED nivel 1 cu rezoluţia de 3” x 3” şi DTED nivel 2 cu rezoluţia de 1” x 1”. Precizia verticală absolută a ambelor modele este cuprinsă între 7 şi 18.

  • Hărţi topografice militare georeferențiate

    Se georeferenţiază hărţile topografice militare la scările: 1:25.000, 1:50.000, 1:100.000, 1:200.000, 1:500.000 și 1:1.000.000, precum şi hărţile topografice generale la scările 1:50.000, 1:100.000, 1:200.000, 1:500.000 şi 1:1.000.000 în proiecţia Gauss-Kruger. Ulterior acestea au fost reproiectate în coordonate geografice pe elipsoizii Krasovski şi WGS84 şi în proiecţia Stereografică 1970 pe elipsoidul Krasovski.

  • Harta digitală vectorială VMap nivel 2

    Se realizează harta digitală vectorială format Vector Smart Map (VMap) nivel 2 conform standardului MIL-V-89032 având ca sursă originalele de editare şi tiparele hărţilor topografice militare la scara 1:50.000. Produsul conţine 424 de nomenclaturi standard NATO pentru România, dimensiunile unei foi de hartă fiind de 18’ x 15’. Precizia de obţinere a VMap2 este următoarea: planimetrică - clasa a 2-a (50m-100m) şi altimetrică - clasele a 3-a (<2m) şi a 4-a (>2m).

  • Harta digitală vectorială VMap nivel 1

    Se realizează harta digitală vectorială format Vector Smart Map (VMap) nivel 1 conform standardului MIL-V-89032 având ca sursă originalele de editare şi tiparele JOG-AIR ediţia a 4-a la scara 1:250.000. Produsul conţine 16 nomenclaturi standard NATO pentru România, dimensiunile unei foi de hartă fiind de 2o x 1o.

  • 150 de ani de existenţă

    Cu ocazia aniversării a 150 de ani de existenţă, Direcţiei Topografice Militare i s-a acordat steagul de identificare, s-a stabilit patronul spiritual - Sfântul Apostol Pavel, a fost dezvelit „Monumentul topogeodezilor militari”, iar Preşedintele României a decorat instituţia cu Ordinul „Meritul cultural” în grad de Comandor, categoria H - Cercetare ştiinţifică.

  • Servicii de aerofotogrammetrie şi de realizare a ortofotoplanurilor pe teritoriul României

    Guvernul României emite „Ordonanţa de Urgenţă nr. 21 privind executarea serviciilor de aerofotogrammetrie şi de realizare a ortofotoplanurilor pe teritoriul României şi executarea serviciilor de digitizare şi actualizare a Sistemului de Identificare a Parcelelor Agricole pentru Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale” (titlul modificat prin art. I pct. 1 din O.u.G. nr. 95/2010, în vigoare de la 3 noiembrie 2010), aprobată cu Legea nr. 136/2010, cu modificările şi completările ulterioare. Conform O.u.G. 21/2010, Ministerul Apărării Naţionale, prin Direcţia Topografică Militară execută aerofotografierea întregului teritoriu naţional la fiecare 3 ani în cooperare cu Statul Major al Forţelor Aeriene, realizează ortofotoplanurile pentru întregul teritoriu al României şi lucrările de digitizare şi actualizare a Sistemului de Identificare a Parcelelor Agricole pentru Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în perioada 2010-2020.

  • Primul ciclu de aerofotografiere a întregului teritoriu naţional

    Se realizează primul ciclu de aerofotografiere a teritoriului naţional, conform O.u.G. 21/201 şi se obțin imaginile ortorectificate RGB şi FCIR aferente, cu rezoluţia de 30 cm şi 50 cm. Tot în aceeaşi perioadă se creează şi actualizează „baza de date vectoriale pentru realizarea Hărţii fizico-geografice a României la scara 1:500 000” şi se elaborează „baza de date cu denumiri geografice” având ca sursă harta topografică militară la scara 1:25.000. De asemenea, se realizează modernizarea şi dezvoltarea reţelei informatice a Direcţiei Topografice Militare şi a echipamentelor software şi hardware specializate pentru obţinerea, procesarea şi exploatarea informaţiilor geografice digitale.

  • Subofiţer de stat major nivel 1 la depozitul de hărţi al teatrului de operaţii Afganistan

    Direcţia Topografică Militară asigură personal militar de specialitate pentru încadrarea unei funcţii de subofiţer de stat major nivel 1 la depozitul de hărţi al teatrului de operaţii Afganistan

  • Direcţia Topografică Militară „General de divizie Constantin Barozzi”

    Direcţiei Topografice Militare i-a fost acordată denumirea onorifică „General de divizie Constantin Barozzi”, iar Observatorului Astronomic Militar i-a fost acordată denumirea onorifică „Locotenent colonel Constantin Căpităneanu”.

  • Acordarea drapelului de luptă

    Prin Decretul Prezidenţial nr. 561, Direcţiei Topografice Militare „General de divizie Constantin Barozzi” i s-a acordat Drapelul de luptă.

  • Înmânarea drapelului de luptă

    Cu ocazia aniversării a 153 de ani de existenţă, Direcţiei Topografice Militare „General de divizie Constantin Barozzi” i s-a înmânat Drapelul de luptă de către şeful Statului Major General şi au fost dezvelite statuia şi tabloul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

  • Ofiţer de legătură/ofiţer specialist în cadrul Misiunii de pace din Afganistan

    Direcţia Topografică Militară „General de divizie Constantin Barozzi” asigură încadrarea unei funcţii de ofiţer de legătură/ofiţer specialist în cadrul Misiunii de pace a Grupului românesc întrunit de operaţii speciale, în teatrul de operaţii Afganistan.

  • Geoportalul INIS - componenta Ministerului Apărării Naţionale

    Se realizează „Geoportalul INIS - componenta Ministerului Apărării Naţionale” şi site-ul web al Direcţiei Topografice Militare „General de divizie Constantin Barozzi”.

  • Ordinul „Virtutea Militară” în grad de Cavaler, cu însemn de pace

    Prin ordinul prezidenţial nr. 670 din 12 noiembrie 2014, cu ocazia împlinirii a 155 de ani de activitate, Drapelul de luptă al Direcţiei Topografice Militare „General de divizie Constantin Barozzi” a fost decorat cu Ordinul „Virtutea Militară” în grad de Cavaler, cu însemn de pace.