CORNELIU BUCHHOLTZER s-a nascut la 27 aprilie 1880, în orasul Slatina, judetul Olt.

A urmat cursurile liceale în orasul Slatina, iar dupa absolvire începe cursurile Scolii Militare de Artilerie si Geniu, pe care a absolvit-o la 1 iulie 1900.

Dupa absolvirea scolii militare a fost avansat la gradul de sublocotenent si repartizat la Regimentul 1 Geniu.

Apreciindu-i-se valoarea deosebita, în anul 1903 a fost trimis la Scoala de Aplicatii de Marina, pe care a absolvit-o primul, cu „distinctiunea ofiter de viitor pentru marina”.

Din noiembrie 1901 si pâna în octombrie 1909 activeaza, alternativ, în Divizia de Mare si Divizia de Dunare. În 1913, sustine examenul de comandor, unde iese primul clasat, fiind transferat, din aprilie 1913, pe monitorul „Lahovary”(tot aici a fost mobilizat din 23 iunie pâna la 31 august 1913).

În memoriul ofiterului, la rubrica „misiuni”, se mentioneaza ca, în perioada 22 august-8 septembrie 1913, a executat misiuni în strainatate.

În urmatorul interval de timp, pâna în 1918, a fost încadrat succesiv la Comandamentul Marinei, Depozitele Generale, Divizia de Dunare si iar la Depozitele Generale.

În 1918, a fost înlocuit din functia de sef la Flotila de Operatiuni (vezi cauzele în Sectiunea III - n.a.). În perioada 1918-1930 exercita mai multe functii, pe care le-a schimbat destul de des: capitan-comandor si comandor la Tribunalul de Prize Maritime (1919-1920), comandant-comandor la Scoalele Marinei (1920), Forta Navala Maritima (1924), Scoala Navala (1926), Corpul Depozitelor Maritime (1928), director-comandor la Directia Învatamântului Militar (1930) din Ministerul Apararii.

Din aprilie 1931 îl gasim ca director-comandor la Directia Marinei din Ministerul Apararii, unde, la 10 mai 1931, a fost avansat la gradul de contraamiral, iar din octombrie 1933, ca director-contraamiral la Serviciile Marinei Regale.

La 6 februarie 1934, contraamiralul Corneliu Buchholtzer a fost numit directorul Institutului Geografic Militar din Bucuresti (reorganizat astfel din 1930).

Înca de la numirea sa în functie contraamiralul Corneliu Buchholtzer s-a manifestat ca un foarte bun organizator si a luat o serie de masuri pentru îmbunatatirea activitatii institutului.

Cele mai substantiale masuri au constat construirea unui pavilion nou pentru birourile si atelierele Sectiei de Cartoreproducere si înzestrarea acestora cu cele mai moderne masini.

A sustinut si a reusit amenajarea unui nou depozit de harti pentru „stocul de razboi” la parterul unui pavilion al Depozitului de Subzistenta al Armatei de la Obor, precum si înzestrarea institutului cu un complet cartofotogrammetric de campanile, care avea în plus fata de sectia fotocartografica aparatura geodezica si de tiparire a hartilor dispuse în garnituri de teren, pentru a putea actiona acolo unde era nevoie.

De asemenea în aceasta perioada s-a aplicat pentru prima data în practica, proiectia stereografica, executându-se, în medie, câte 30 de planuri topografice pe an, folosind procedee fototopografice.

În anul 1937 a fost trecut în rezerva dar, datorita calitatilor sale, mai a fost retinut la conducerea institutului înca un an, ca specialist.

A fost pensionat definitiv în anul 1938, la vârsta de 58 de ani.

Se stinge din viata în anul 1941, la vîrsta de 61 de ani.