IOAN PAVELESCU


General de brigada - 1916-1919 - sef al Serviciului Geografic al Armatei din Zona Armatelor si sef al Serviciului Geografic al Marelui Cartier General


IOAN PAVELESCU s-a nascut la 1 ianuarie 1869, în orasul Ploiesti.

A urmat Scoala Militara la Iasi, începând cu 10 iulie 1884, pe care a absolvit-o în 1888.

De la 16 iulie 1888 pâna în anul 1890 urmeaza cursurile Scolii de Ofiteri la sectia arme speciale si, la finalizarea cursurilor, a fost avansat la gradul de sublocotenent.

În perioada 16 iulie 1890-1892 urmeaza cursurile Scolii Speciale de Artilerie si Geniu.

Dupa absolvire a fost repartizat la Regimentul 2 Geniu.

A fost avansat la gradul de locotenent în anul 1893.

În perioada 1893-1895 a fost „însarcinat cu lucrari de fortificatii la fortul FNG si al cetatei Bucurestilor”.

La 8 aprilie 1895 a fost încadrat ca profesor de geografie militara si topografie la „Scoalele de Artilerie, Geniu si Marina”.

A fost avansat la gradul de capitan la 8 aprilie 1898 si a fost încadrat la Serviciul Geniu din cadrul Corpului 2 Armata.

A fost numit comandant de companie la 1 octombrie 1899 în cadrul Scoalelor de Artilerie, Geniu si Marina.

A fost „atasat”, la 20 februarie 1905, la Serviciul Geografic al Armatei, iar de la 1 aprilie 1905 a fost mutat în acelasi serviciu.

Începând cu anul 1907, desi ramâne încadrat la Serviciul Geografic al Armatei, a fost numit profesor de topografie la Scoala Superioara de Razboi.

Avanseaza la gradul de maior la 10 mai 1908.

Fiind încadrat în continuare la Serviciul Geografic al Armatei, a fost „atasat”, pâna în anul 1909, la Corpul 1 Armata, Serviciul Geniu.

La 1 aprilie 1909 se reîntoarce în cadrul Serviciului Geografic al Armatei fiind numit sef al Sectiei Topografice si, în acelasi timp, este numit profesor de geografie militara si topografie la Academia Superioara de Razboi „Principele Carol”.

În anul 1912 este numit profesorul de geografie militara al Altetei Sale Regale Principele Carol, viitorul rege Carol al II lea al României.

Participa la campania din anul 1913 (razboiul balcanic), fiind mobilizat la Marele Cartier General al Armatei ca sef al Biroului Topografic. În aceasta calitate realizeaza revizuirea hartii Bulgariei la scara 1:100 000 în zona de operatii (peste 13.000 kmp) si face parte din comisia de delimitare a frontierei româno-bulgare.

I se confera ordinul „Steaua României”, clasa a V-a si medaliile „Barbatie si credinta” si „Avântul tarii”, pentru campania din 1913.

La 1 aprilie 1916 a fost avansat la gradul de colonel si numit sef al Serviciului Geografic din Zona Armatelor.

Prin Înaltul Ordin nr. 9622, din august 1916, cu ocazia mobilizarii Armatei române, Regele Ferdinand îl numeste si sef al Serviciului Geografic al Marelui Cartier General, structura care raspundea de organizarea si conducerea Sectiilor Topografice si de Observatii de la nivelul marilor unitati.

În noiembrie 1916, în numai o sptamâna, reuseste cu eforturi extraordinare sa evacueze întregul Serviciu Geografic al Armatei si sa-l instaleze în Palatul Administrativ din Iasi (aflat înca în constructie). Patrimoniul serviciului era evaluat, în acea vreme, la 8 milioane lei aur si a fost transportat în trei garnituri de tren, fiecare cu 30 de vagoane.

În aceste conditii extraordinare reuseste sa organizeze serviciul astfel încât sa asigure trupelor un nou tip de harti, în proiectie conica, denumite „Planuri directoare de tragere”. De asemenea, trimite pe linia frontului doua sectii geografice de armata, 16 sectii topografice de divizie si 15 sectii de observatii de artilerie.

La 10 mai 1918 a fost avansat la gradul de general de brigada, iar de la 28 octombrie 1918 a fost mobilizat la Marele Cartier General, ramânând sef al Serviciului Geografic al Armatei din Zona Armatelor (denumire pentru partea operativa a serviciului pe timpul razboiului).

Ioan Pavelescu a îndeplinit functia de sef al Serviciului Geografic al Armatei din Zona Armatelor pâna în anul 1919.

Pentru merite deosebite, în perioada razboiului a fost decorat cu ordinele: „Coroana României” cu spade, în grad de comandor, „Legiunea de Onoare si Ofiter”, „Crucea Regina Maria” si ordinul rus „Sfânta Ana”, în grad de comandor.

A încetat din viata în anul 1937, la vârsta de 68 de ani.