La 1 iulie 1884 intra la Scoala de Ofiteri de Artilerie pe care o absolva la 1 iulie 1886.

La absolvire a fost avansat la gradul de sublocotenent si încadrat la Regimentul 8 Artilerie, ca „ofiter subaltern”.

La 16 octombrie 1890 a fost „atasat” profesor ajutor la Scola Speciala de Artilerie si Geniu, unde preda Cursul de topografie si geografie militara, încadrarea de baza fiind la Regimentul 1 Artilerie.

La 10 mai 1894 a fost avansat la gradul de capitan si „atasat” ca profesor de geometrie analitica la Scoala Speciala de Artilerie si Geniu, încadrarea de baza fiind la început la Regimentul 11 Artilerie si apoi la Regimentul 6 Artilerie.

De la 1 aprilie 1899 a fost numit ofiter în Corpul Tehnic de Artilerie din Marele Stat Major, si nu dupa multa vreme, la 10 mai 1899, a fost „atasat” la Institutul Geografic Militar.

Aici, în perioada 11 iulie-17 septembrie 1900, participa, în premiera pentru tara noastra, la determinarea diferentei de longitudine astronomica dintre Observatorul Astronomic de la Potsdam (Germania) si Observatorul Astronomic Militar de la Bucuresti, în scopul realizarii unei legaturi astronomice directe între cele doua observatoare.

Prin legatura indirecta, folosind masuratorilor dintre Potsdam si Greenwich (Marea Britanie), s-a determinat longitudinea observatorului din Bucuresti raportata la meridianul de la Greenwich.

Observatiile astronomice au fost efectuate de doua echipe mixte, una formata din Toroceanu si Borass si a doua din Râmniceanu si Albrecht, folosindu-se metoda permutarii operatorilor.

În prima etapa, la Observatorul Astronomic Militar din Bucuresti, Râmniceanu a executat observatiile pe pilastrul meridian est, iar Albrecht pe pilastrul fundamental vest. Simultan, la Observatorul Astronomic din Potsdam, observatiile au fost executate de Toroceanu si Borass.

În etapa a doua, Râmniceanu si Albrecht au efectuat observatiile la Potsdam, iar la Bucuresti, Toroceanu pe pilastrul meridian est si Borass pe pilastrul fundamental vest.

În perioada 1 mai 1888-30 august 1889, urmeaza cursurile Scolii Speciale de Artilerie si Geniu, dupa absolvire fiind numit „ajutor comandant de baterie” la Batalionul de Geniu si avansat la gradul de locotenent.

La 1 februarie 1901 a fost numit seful Biroului II din Serviciul Geodezic al Institutului Geografic al Armatei si profesor titular de geometrie analitica la Scoala Speciala de Artilerie, unde mai preda, ca profesor ajutor, la cursul de artilerie.

A fost avansat la gradul de maior la 15 martie 1904.

La 1 ianuarie 1906, este numit „adjutant” la Statul Major Regal, functie în care ramâne pâna la 1 mai 1912 când a fost avansat la gradul de locotenent-colonel si pus sa asigure provizoriu, comanda Regimentului 12 Artilerie.

La 1 aprilie 1913 este numit în functia de comandant al regimentului. În aceasta postura, participa la campania militara din Bulgaria din 20 iunie-31 august 1913.

Pentru meritele sale deosebite a fost decorat în anul 1913 cu ordinul „Coroana României” clasa IV.

Mai înainte, în anul 1912, prin Înalt Decret nr. 2660, i se acordase dreptul sa poarte „tifra (centura) si echiletul de adjutant”.

La 1 februarie 1915 a fost avansat la gradul de colonel si numit „director superior al scoalelor” în cadrul Ministerului de Razboi prin Înaltul Decret nr. 6218.

La 1 aprilie 1918 primeste gradul de general de brigada si a fost numit, în 1919, „director superior al Serviciului Geografic al Armatei”.

A fost înaintat la gradul de general de divizie la 15 ianuarie 1920.

Ramâne în functia de „director superior al Serviciului Geografic al Armatei” pâna la 21 decembrie 1925, când se stinge din viata, în activitate fiind, la vârsta de 60 ani.